6 decembrie 2010

Szilveszter Budapesten

..also known as 'me in about three weeks time':




                                                        
Mai exact, dintr-un apartament dragut de pe malul Dunarii, langa podul am-uitat-cum-se-cheama-dar-luckily-i-have-the-best-friend-irina-to-remind-me :)) direct in the very fabulous Gellert Baths unde o sa ma rasfat cu apa termala de constant 44 grade C, o experienta descrisa de unii ca 'taking a bath in a cathedral'. Oh well, feel free to envy me :P  

3 decembrie 2010

I want


  •  Noua carte a lui Chad Kultgen, care apare peste doar 210 zile :(((((
  •  Doua carti minunate ale lui Oliver Sacks, care m-a cucerit total cu The man who mistook his wife for a hat cand am citit-o pe plaja, in cateva ore, acum vreo 7-8 ani cred
  •  Cartea asta, just because
  • Asta, pentru coperta ;;)
  • For the yuminess, asta

And many, many others.. *sigh* Well, who knows, maybe if I behave...


2 decembrie 2010

I must be the luckiest girl alive


Because.

I have a Romanian friend with whom I used to spend incredible nights out laughing, dancing, drinking, watching shorts and doing all sorts of silly stuff, whom I met in Germany and is now in Scotland. 

I have an Egyptian friend who is probably the wisest person ever, although you wouldn't guess it when you meet him, to whom I turn whenever I have doubts about something, and who is now in Switzerland.

I have a Czech friend who's one of the smartest people I've met, who cooks great traditional dishes, loves Sighisoara, had a Peruvian boyfriend and is now in Hong Kong.

I have some very dear friends who are spread across several continents, in Hungary, Spain, Italy, France, Finland, Turkey, Mexico, Canada, Germany, Portugal, Belgium, the UK and many many other countries.

I often find myself torn by the feeling of terribly missing them and, although it's not fair, I've come to realize that I must be the luckiest girl alive to have got the chance to meet them even for the shortest time.

1 decembrie 2010

Ca tot e 1 Decembrie..



Step 29 – Finally get confident enough in Romanian to engage in the greatest sport played in this country, otherwise known as the Righteous Scolding.
In Romania, there’s a “correct” way of doing everything from putting on your socks to how to ride a bus and whenever anyone steps out of line, this is the time for a Righteous Scolding. You get to puff up your shoulders, use a very indignant tone of voice, perhaps some good finger waggling and lambaste the poor rule breaker with a good Righteous Scolding. 

De aici. Absolutely delicious! 

30 noiembrie 2010

Autobiografia lui Zuckerberg, de Amos Oz



Titlul mirobolant vrea sa sintetizeze experientele mele culturale din ultimul timp :P

Am fost sa vedem Autobiografia lui Nicolae Ceausescu. Foaaaarte interesant, chiar nu-ti dai seama cand trec cele 3 ore. Mi-aduce aminte foarte mult de partea nu-mai-stiu-care din Amintiri din epoca de aur, cand trece delegatia oficiala printr-un sat izolat.. Puncte in minus: e greu sa tii pasul cu personajele, daca nu ai cunostinte solide de istorie, cel mult poti sa prinzi atmosfera, dar o sa iti scape detaliile. 

Si alta chestie, ma asteptam la altceva, de exemplu mai multe momente cenzurate, gafe sau slabiciuni ale lui Ceausescu. As fi vrut sa vad un film mai mult despre omul Ceausescu, decat despre presedintele Ceausescu. Dar totusi, gut gemacht, vorba neamtului :P Si imi deschide iarasi pofta de filme romanesti recente, urmatoarele pe lista sunt Medalia de onoare, Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii si Portretul luptatorului la tinerete.

Complet unrelated cu filmele romanesti, am vazut si The social network. Greu de urmarit pe alocuri, dar neasteptat de interesant, bine jucat si legat. Si imprevizibil, ceea ce aduce a breath of fresh air printre toate porcariile americane din cinema :P

Si fiindca am aflat cu ocazia asta ca Zuckerberg e evreu (yes, I know, bad, shallow miky :P), ajungem si la cartea lui Amos Oz pe care am luat-o de la Irina (de care mi-e super dor, but I'm not even gonna go there), si pe care am inceput-o cu reticenta, dar m-a prins intr-un mod ciudat. Si e una din acele carti care se citesc atat de bine in metrou, au capitole multe si scurte, asa ca se compenseaza si obsesia mea de a nu cobori inainte sa termin tot capitolul :)) Se cheama "Sa cunosti o femeie" si mi-aduce aminte, somehow, ca stil, de Garcia Marquez. :P Mi-am pregatit si o lista de citate, dar o sa va dau doar unul, care mi-a placut mai mult; so here it goes: Toti avem aceleasi secrete.

Deep :P

26 octombrie 2010

Bullet list


  • in timp ce eram in vacanta in Roma, un politist a oprit traficul pentru mine, ca sa-mi demonstreze ca am prioritate pe trecere :)) alta data era sa fiu calcata, tot pe trecere, de o masina a carabinierilor :P
  • cel mai frumos lucru care ti se poate intampla intr-o zi ploioasa de luni este ca el sa mearga la cumparaturi la supermarket si sa se intoarca si cu o begonie pentru tine
  • am vazut Marti, dupa Craciun. Intr-o joi; foarte dragut
  • note to self : daca te plictisesti, nu te apuca de vazut sezonul 1 din Stargate Atlantis 
  • amandinele de la Chocolat sunt incredibile
  • am fost a doua oara in viata mea la pescuit
  • trebuie sa cumpar cel mai pufos covor, pentru atunci cand e frig-frig si trebuie sa-mi strecor picioarele afara din plapuma
  • in Viena am vizitat un muzeu al ceasurilor si am prins ora fixa, cand toate au inceput sa sune ;)


20 octombrie 2010

My first home bread is being baked..



..as we speak :D 

Am adaugat si ulei de masline si cateva seminte, am setat pe 'rumenire' si am programat masina sa termine la 6 si jumatate dimineata, la timp sa ma trezesc in miros de paine proaspata si sa-mi intind putin unt pe o felie aburinda ;)


Poza de aici


31 august 2010

When (almost) in Rome...

Care e cea mai buna metoda sa te obisnuiesti cu ideea ca peste o saptamana o sa fii in orasul pe care ti-ai dorit toata viata sa-l vezi? Pentru ca e vorba de Roma, m-am gandit ca langa ghidul Lonely Planet ar merge o portie de spaghete aglio, olio e peperoncino, probabil cea mai simpla si delicioasa reteta de paste ever ;)

Ca ingrediente, ai nevoie de paste (fierte conform instructiunilor de pe pachet), usturoi proaspat, patrunjel, ardei iuti rosii si ulei de masline. It's that simple :)


Si mai ales, de tocatorul-minune de la Ikea, care e util mai ales cand vrei sa scapi cu degetele intregi :D


Se incepe cu tocatul ingredientelor, cat mai marunt posibil. Before: 


..and after tocatorul-magic si-a facut treaba:


La fel si cu ardeii:


In timp ce pastele fierb,


Se toaca marunt si legatura de patrunjel (tip de la Mazi), de data asta manual, fiindca I love the smell of parsley on my fingers..


Si se caleste usturoiul tocat in cateva linguri de ulei de masline, dar maxim 2 minute, sa nu capete gust amar..


Iar la sfarsit se amesteca totul cu pastele. Yummy.

28 august 2010

Omg omg omg

Isn't this the loveliest car ever? :X



via

10 august 2010

Relationships make you fat

Ce sa zic, o descoperire uluitoare. Dar serios acum, cu cat esti intr-o relatie mai normala (da, stiu ca n-are grad de comparatie :P ), fara certuri, scene, mindgames, sau alte copilarii, cu atat esti mai predispus la ingrasare. Fiindca esti pur si simplu happy, ai o pofta de mancare teribila, vizitezi toate restaurantele posibile, gatesti (de exemplu cea mai simpla si yummy reteta de negresa, descoperita recent) sau comanzi cand esti acasa si lenevesti pe canapea.

In alta ordine de idei, m-am hotarat sa incerc sa car camera foto dupa mine cam tot timpul, fiindca vad lucruri dragute prin orasul asta capricios si de fiecare data imi pare rau ca n-am camera. Un afis, un pliant kitchos al restaurantului Dracula, un sticker pe o masina, un copil dragalas, florile trecute, din ziua anterioara, lasate de florareasa pe o masina random, evenimente pseudoculturale spontane, prietenele mele in pauza de masa in Herastrau samd.

Si apropos de pseudocultura, tocmai am cumparat una din cele mai minunate editii ale unei carti care s-a inventat vreodata:


In principiu, cei de la editura Vellant (apropos, a auzit cineva de editura asta pana acum?), au lansat o editie speciala, din cate stiu eu unica pana acum in Romania.

Pe scurt, povestea Cărţii însemnate de la Vellant este următoarea: 186 de cititori, prieteni şi colaboratori Vellant au primit câte o pagină dintr-o carte - fără a li se oferi vreun amănunt legat de numele autorului sau de desfăşurarea firului narativ al carţii. Fiecare cititor a fost rugat să personalizeze pagina primită după bunul plac: desenând-o, corectând-o, comentând-o, lăsând o pată de cerneală sau o urmă de cafea. La final, Vellant a strâns paginile „însemnate” de cititori şi a pregătit o ediţie limitată a cărţii-surpriză, astfel ilustrate. Cele două ediţii ale cărţii (cea originală şi cea „însemnată”) au fost lansate împreună, la lansare fiind invitaţi toţi cei 186 de coautori ai cărţii. Printre semnatarii paginilor se numără Alexandru Andrieş, Ada Milea, Alexandrina Hristov, Ciubi (Pisica Pătrată), Marius Chivu, Costi Rogozanu, Dumitru Gorzo, Matei Branea sau Marius Constantinescu.

Si cel mai dragut lucru din carte e ca pagina 178, denumita "Pagina ta" e lasata neinsemnata pentru ca fiecare cititor sa-si faca propriile notite. Foarte tare ;)