A single man

Cred ca e unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut anul asta, daca nu chiar cel mai bun. Culorile, muzica incredibila, jocul actorilor, dialogurile, totul se leaga intr-un produs greu de digerat, dar memorabil. Julianne Moore e ravishing, and there's tons of eye candy in it ;)) 

poza de aici

Filmat in doar 21 de zile, A single man e debutul regizoral al designerului Tom Ford, care a trebuit sa-l finanteze din fonduri proprii. Colin Firth a fost nominalizat la Oscar, desi initial vroia sa refuze rolul. Neaparat de vazut la cinematograf, ca sa-si faca efectul culorile :)

A few times in my life I've had moments of absolute clarity, when for a few brief seconds the silence drowns out the noise and I can feel rather than think, and things seem so sharp and the world seems so fresh. I can never make these moments last. I cling to them, but like everything, they fade. I have lived my life on these moments. They pull me back to the present, and I realize that everything is exactly the way it was meant to be. 

Astazi urasc

Testele de abilitati numerice si verbale!!!! Vorba lui budro, I hate them with a passion :((( Si am facut cateva in ultimele saptamani, pentru diverse aplicatii la joburi. Inteleg ca e o metoda utila de selectie, ca sa se asigure ca nu esti complet retardat, dar mi se blocheaza creierul numai la ideea de test de abilitati numerice. Sau verbale. 

poza de aici

ESOTSM

Cismigiu si cartofi dulci

Cismigiul arata foarte dragutz zilele astea, daca n-ar fi aglomerat ar fi si mai bine. Totusi, am vazut iarasi oameni stand pe iarba, langa lac :)

Fantana de la Cercul Militar, vopsita in rosu pentru a atrage atentia asupra bolnavilor de hemofilie. Idon't really see the point, but it looks so true bloody delicious :)

Aici o bere nefiltrata la O'Hara, in centrul vechi, un bar micutz si cozy. 

.

Cartofi dulci, se cumpara de la Kaufland, se spala..

Se taie in jumatati, se pun in tava (eventual cu hartie cerata)

Se lasa la cuptor la foc mare minim 30 de minute (maxim 40)

Se mananca ori cu putina miere, ori cu frisca :) Ori simpli. Deliciosi.

Cum am donat sange

Am ajuns pe la 9 si jumatate la Institutul de Hematologie (nu pot sa dau link, ca n-are) si ne-am asezat pe scaune, intr-un hol mare si intunecat. Din cand in cand, se strigau niste nume prin difuzor, si erai invitat la etajul unu. Prima etapa, ti se cere sa completezi o fisa (daca ai avut parteneri de acelasi sex, daca ai fost la pescuit in ultima luna, chestii normale :P), dupa care esti trimis in alt cabinet, sa ti se masoare viteza de coagulare, grupa etc.

Acolo, prima conversatie interesanta. Cu o doamna blonda, mai in varsta, sa ii zicem Didica. Dna Didica priveste incruntata la mine si imi zice sa iau loc. Pregateste ceremonios doua lamele de sticla pe care picura lichide colorate. Eu intreb pentru ce. "Ee, cum pentru ce? pentru grupa". "Pai am mai donat, in Germania, am grupa AB". Didica devine interesata, detectez chiar un zambet. "Aaaa, da? bine papusa, si cum e acolo? e tot ca aici?' 'Erm, nu chiar'. De fapt, acolo echipamentul din centrul de donare arata ca-n Star Trek, primesti bani, dulciuri, te indoapa cu sucuri si cu apa, iti zambesc asistentele si se asigura tot timpul ca te simti bine.

In fine, stabilim grupa, AB (duuuh), in vreo 10 min, in care Didica mai raspunde la un telefon, mai roaga o colega sa-i caute un sticker, mai verifica ce face colega din cabinetul de langa, ma mai intreaba una-alta. Ma trimite la alta cucoana, sa-i zicem Fanica, sa-mi ia tensiunea. Acolo, inca ceva minute pierdute, alta coada, Fanica zice ca tensiunea e buna (12 cu 7), bine ca am mancat de dimineata, sunt trimisa la etajul 2, in sala de asteptare.

Vreau sa subliniez ca toata cladirea arata infiorator si ca e practic singurul centru de donare din minunatul nostru oras. Iar de curand au redus drastic personalul, fiindca, nu-i asa, recoltarea de sange nu e chiar o prioritate la buget.

Episodul doi, sala de asteptare. Tipologii umane: cocalarul in trening si adidasi jerpeliti, care sprijina plictisit peretele, taranul indignat de timpul de asteptare, care urla-n gura mare ca unde e fisa lui, grupul de donatori fitzosi de la ProTv care doneaza pentru nush ce coleg si intra inaintea tuturor celorlati, mama cu copilul retardat care se-nvarte in cerc si-si baga mainile cat mai adanc in gura, idiotul arogant care iese satisfacut din sala de donare, cu o fata de 'mai donez de doua ori, ca mai am, ce muschiu' meu', inca unul care se lauda ca a donat cu mana la spate, cupluri care se pupa in aceasta minunata atmosfera romantica, si cu mine. La care se adauga asistente plictisite, ce-si tarsaie sosonii pe podeaua mizerabila si nenele care face ture cu un castron de plastic in brate, carand eprubete (pline cu sange, how Twilight is that?).

"Dupa tanarul! Intrati dupa tanarul, dumneavoastra, da da, si apoi doamna cu ochelari!". In fine, recoltatul propriu-zis dureaza maxim 10 min (sau mai mult, daca ai vena subtire, ca mine :P), si din nou, asistenta e impresionata ca am mai donat si ma intreaba cat recolta pe zi o asistenta nemtoaica. How the fuck should I know? Incepe o tirada despre cum se plange lumea de ele ca sunt acre, cand de fapt sunt suprasolicitate. Ma rog, nu mi s-a parut chiar o munca extenuanta, ce e mai complicat e riscul aferent. Si faptul ca nu e chiar un domeniu in care se dau spagi. Well, bad luck. Sunt servita cu ceai dintr-o sticla de Borsec, cand ma plang ca nu au nimic de baut si astept de 3 ore.

Da, atat dureaza procesul de donare in Bucuresti, 3-4 ore. Fiindca nu exista un sistem informatizat, tanti Didica ma notase intr-un caiet dictando. La sfarsit imi iau bonurile de masa (sapte, daca va duceti pentru asta :P) si plec dezamagita.

Pacat ca exista campanii care incurajeaza donarea, cand te duci acolo si gasesti astfel de conditii. Lipsa totala de organizare, clasica plimbare cu foaia-n mana dintr-un loc intr-altul, atitudinea de superioritate si plictiseala a asistentelor, mizeria si teama de echipamentele dubioase. Lipsa de confidentialitate nu m-ar fi socat neaparat daca nu aveam experienta germana ca element de comparatie. All in all, o dezamagire crunta. Nu stiu daca mai merg. Daca totusi vreti sa faceti o chestie utila societatii, inarmati-va cu multa, multa rabdare.

It's a wicked world we live in (vremelnic)

Ajung intamplator sa ma uit peste suplimentul de mica publicitate din Romania Libera. De unde aflu ultimele noutati pe piata angajarii de menajere interne (is it me sau suna disturbing formularea asta?) sau de buldozeristi/excavatoristi. Sau ca managerii licentiati de calitate cauta doamne licentiate religios (wtf) pentru a le oferi, in marinimia lor, sustinere materiala.

Dar ce vroiam de fapt sa zic, brace yourselves. O doamna ii ureaza, pe ultima pagina, intr-un chenar, 'la multi ani' sotului ei, Dinu Mihail. Si ii doreste sa isi petreaca aniversarea alaturi de prietenii lui Viki, Puiu, Ionel si, cel ce li s-a alaturat de curand, Nicu. In Gradina Raiului.

Adica da, ati inteles bine. La multi ani si petrecere frumoasa in Gradina Raiului. Din partea familiei si a sotiei care au ramas vremelnic pe aceasta lume. Unde ne sunt visatorii, intreba cineva. Well, in suplimentul de mica publicitate din Romania Libera.

Letter to my future self

Hi,

Today I decided to:

- give up a particular vice

- not get into any fight whatsoever for at least a week (doesn't necessarily mean I usually get into fights :P)

- get a job offer by the end of the week

- drink more green tea

- exercise more (I'm doing Pilates now)

- help anyone who's asking for my help

- wear more pink and less black

- laugh more, and be more patient

- donate blood every couple of months (starting tomorrow)

Let's see how this works out.

Data urmatoarei verificari: Joi. (asa scrie in lift, asa facem)

Music is the language of us all

Fiindca in ultimul timp pun numai desene dubioase pe aici (daca va intrebati what's up with those, ei bine, sunt facute de mine si reprezinta bits and pieces din aiurelile mele zilnice :D), ma gandeam sa mai scriu ce imi place in ultimul timp.

Mai exact ce mai ascult (dar poate o sa divaghez, no idea unde o sa ma duca postul asta pana la urma). Asaaa.. deci the latest obsession este Florence and the Machine, care (aflam de pe mighty wikipedia) e o cantareata britanica ce colaboreaza cu diversi alti artisti (hence the Machine) si rezultatul e un album incredibil, Lungs, de pe care ma obsedeaza constant cateva piese: Dog days are over, Girl with one eye, I'm not calling you a liar, si recent, Between two lungs.

In afara de asta, mi-am redescoperit pasiunea pentru Roisin Murphy, si din youtube link in youtube link, am gasit Lykke Li, care mi se pare sooo swedish, si lately I have a thing for swedish groups/singers. Si mi s-a facut dor de Stockholm :(

Asa, si in afara de asta, inca ascult The Knife la greu, Thievery Corporation (doar vreo 2 piese :P) si mai ales The Cat Empire, cu The Rhythm (stim noi cine e responsabil de obsesia astaaa :P:P), The wine song, How to explain, Hello, si alte cateva. Ma rog, trombonul ala e genial. Aaa, si avusesem o incercare cu Massive Attack, dar am renuntat destul de repede, poate nu am gasit eu piesele potrivite, who knows?

Voi ce ascultati? ;)

HB

Eu cand vreau sa scriu pe blog, scriu

Mai exact, despre ce-am mai facut in ultimul timp. Chestii bune. Am reusit sa castig concursul de online visibility cu blogul MS si am castigat, mai exact, the loveliest, shiniest mouse ever :D 

Am fost la un film foarte bun, care, in ciuda scenelor tipice cinematografiei romanesti (gen personaj principal care strabate o distanta de 200 de metri, cu camera urmarindu-l in timp real, sau duce cu incetinitorul mana la ureche sa se scarpine) e un film care mi-a lasat o senzatie incredibila. Ori am intrat eu in atmosfera (the leading actor e pur si simplu de-li-cios), ori filmul chiar e bun, oricum, recomand.

(i'm totally in love with the bad boy image, poza de aici)

Si fiindca a fost prima mea zi mai libera, am hotarat sa gatesc, si nu orice, ci exact aceasta reteta dementiala (e prima oara cand folosesc adjectivul asta, hihi). Nu e ea tocmai fancy reteta, dar e yummy si usor de facut (relativ).

Alta chestie, iar am avut noroc la taximetristi azi. There must be something in the air, cand ei insista sa iti dea rest pana la ultimul ron, desi tu insisti sa le lasi bacsis.

Chestii mai putin bune.

Din pacate, internshipul s-a terminat si acum sunt inapoi la interviuri si aplicari pentru posturi :( Mai exact, am avut azi un interviu, exact in partea opusa a orasului, exact cand minunatii soferi RATB s-au hotarat ca 2400 RON net plus bonuri de masa reprezinta venituri mici si, in plus, i-a deranjat zvonul ca le-ar scadea salariile >:P. 

In fine, a trebuit sa traversez Herastraul pe jos, ceea ce n-a fost tocmai un lucru rau, deci ar intra la paragraful anterior. Ma rog, mai putin comentariile frizerilor de iarba (cum ii cheama pe nenii care tund iarba in parc?), dar nici macar alea nu m-au mai enervat ca de obicei.

Sarbatori fericite everyone :)