Szilveszter Budapesten

..also known as 'me in about three weeks time':

                                                        

Mai exact, dintr-un apartament dragut de pe malul Dunarii, langa podul am-uitat-cum-se-cheama-dar-luckily-i-have-the-best-friend-irina-to-remind-me :)) direct in the very fabulous Gellert Baths unde o sa ma rasfat cu apa termala de constant 44 grade C, o experienta descrisa de unii ca 'taking a bath in a cathedral'. Oh well, feel free to envy me :P  

I want

•  Noua carte a lui Chad Kultgen, care apare peste doar 210 zile :(((((
•  Doua carti minunate ale lui Oliver Sacks, care m-a cucerit total cu The man who mistook his wife for a hat cand am citit-o pe plaja, in cateva ore, acum vreo 7-8 ani cred
•  Cartea asta, just because
• Asta, pentru coperta ;;)
• For the yuminess, asta

And many, many others.. *sigh* Well, who knows, maybe if I behave...

I must be the luckiest girl alive

Because.

I have a Romanian friend with whom I used to spend incredible nights out laughing, dancing, drinking, watching shorts and doing all sorts of silly stuff, whom I met in Germany and is now in Scotland. 

I have an Egyptian friend who is probably the wisest person ever, although you wouldn't guess it when you meet him, to whom I turn whenever I have doubts about something, and who is now in Switzerland.

I have a Czech friend who's one of the smartest people I've met, who cooks great traditional dishes, loves Sighisoara, had a Peruvian boyfriend and is now in Hong Kong.

I have some very dear friends who are spread across several continents, in Hungary, Spain, Italy, France, Finland, Turkey, Mexico, Canada, Germany, Portugal, Belgium, the UK and many many other countries.

I often find myself torn by the feeling of terribly missing them and, although it's not fair, I've come to realize that I must be the luckiest girl alive to have got the chance to meet them even for the shortest time.

Ca tot e 1 Decembrie..

Step 29 – Finally get confident enough in Romanian to engage in the greatest sport played in this country, otherwise known as the Righteous Scolding.

In Romania, there’s a “correct” way of doing everything from putting on your socks to how to ride a bus and whenever anyone steps out of line, this is the time for a Righteous Scolding. You get to puff up your shoulders, use a very indignant tone of voice, perhaps some good finger waggling and lambaste the poor rule breaker with a good Righteous Scolding. 

De aici. Absolutely delicious! 

Autobiografia lui Zuckerberg, de Amos Oz

Titlul mirobolant vrea sa sintetizeze experientele mele culturale din ultimul timp :P

Am fost sa vedem Autobiografia lui Nicolae Ceausescu. Foaaaarte interesant, chiar nu-ti dai seama cand trec cele 3 ore. Mi-aduce aminte foarte mult de partea nu-mai-stiu-care din Amintiri din epoca de aur, cand trece delegatia oficiala printr-un sat izolat.. Puncte in minus: e greu sa tii pasul cu personajele, daca nu ai cunostinte solide de istorie, cel mult poti sa prinzi atmosfera, dar o sa iti scape detaliile. 

Si alta chestie, ma asteptam la altceva, de exemplu mai multe momente cenzurate, gafe sau slabiciuni ale lui Ceausescu. As fi vrut sa vad un film mai mult despre omul Ceausescu, decat despre presedintele Ceausescu. Dar totusi, gut gemacht, vorba neamtului :P Si imi deschide iarasi pofta de filme romanesti recente, urmatoarele pe lista sunt Medalia de onoare, Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii si Portretul luptatorului la tinerete.

Complet unrelated cu filmele romanesti, am vazut si The social network. Greu de urmarit pe alocuri, dar neasteptat de interesant, bine jucat si legat. Si imprevizibil, ceea ce aduce a breath of fresh air printre toate porcariile americane din cinema :P

Si fiindca am aflat cu ocazia asta ca Zuckerberg e evreu (yes, I know, bad, shallow miky :P), ajungem si la cartea lui Amos Oz pe care am luat-o de la Irina (de care mi-e super dor, but I'm not even gonna go there), si pe care am inceput-o cu reticenta, dar m-a prins intr-un mod ciudat. Si e una din acele carti care se citesc atat de bine in metrou, au capitole multe si scurte, asa ca se compenseaza si obsesia mea de a nu cobori inainte sa termin tot capitolul :)) Se cheama "Sa cunosti o femeie" si mi-aduce aminte, somehow, ca stil, de Garcia Marquez. :P Mi-am pregatit si o lista de citate, dar o sa va dau doar unul, care mi-a placut mai mult; so here it goes: Toti avem aceleasi secrete.

Deep :P

Bullet list

• in timp ce eram in vacanta in Roma, un politist a oprit traficul pentru mine, ca sa-mi demonstreze ca am prioritate pe trecere :)) alta data era sa fiu calcata, tot pe trecere, de o masina a carabinierilor :P
• cel mai frumos lucru care ti se poate intampla intr-o zi ploioasa de luni este ca el sa mearga la cumparaturi la supermarket si sa se intoarca si cu o begonie pentru tine
• am vazut Marti, dupa Craciun. Intr-o joi; foarte dragut
• note to self : daca te plictisesti, nu te apuca de vazut sezonul 1 din Stargate Atlantis 
• amandinele de la Chocolat sunt incredibile
• am fost a doua oara in viata mea la pescuit
• trebuie sa cumpar cel mai pufos covor, pentru atunci cand e frig-frig si trebuie sa-mi strecor picioarele afara din plapuma
• in Viena am vizitat un muzeu al ceasurilor si am prins ora fixa, cand toate au inceput sa sune ;)

My first home bread is being baked..

..as we speak :D 

Am adaugat si ulei de masline si cateva seminte, am setat pe 'rumenire' si am programat masina sa termine la 6 si jumatate dimineata, la timp sa ma trezesc in miros de paine proaspata si sa-mi intind putin unt pe o felie aburinda ;)

Poza de aici. 

When (almost) in Rome...

Care e cea mai buna metoda sa te obisnuiesti cu ideea ca peste o saptamana o sa fii in orasul pe care ti-ai dorit toata viata sa-l vezi? Pentru ca e vorba de Roma, m-am gandit ca langa ghidul Lonely Planet ar merge o portie de spaghete aglio, olio e peperoncino, probabil cea mai simpla si delicioasa reteta de paste ever ;)

Ca ingrediente, ai nevoie de paste (fierte conform instructiunilor de pe pachet), usturoi proaspat, patrunjel, ardei iuti rosii si ulei de masline. It's that simple :)

Si mai ales, de tocatorul-minune de la Ikea, care e util mai ales cand vrei sa scapi cu degetele intregi :D

Se incepe cu tocatul ingredientelor, cat mai marunt posibil. Before: 

..and after tocatorul-magic si-a facut treaba:

La fel si cu ardeii:

In timp ce pastele fierb,

Se toaca marunt si legatura de patrunjel (tip de la Mazi), de data asta manual, fiindca I love the smell of parsley on my fingers..

Si se caleste usturoiul tocat in cateva linguri de ulei de masline, dar maxim 2 minute, sa nu capete gust amar..

Iar la sfarsit se amesteca totul cu pastele. Yummy.

Omg omg omg

Isn't this the loveliest car ever? :X

via

Relationships make you fat

Ce sa zic, o descoperire uluitoare. Dar serios acum, cu cat esti intr-o relatie mai normala (da, stiu ca n-are grad de comparatie :P ), fara certuri, scene, mindgames, sau alte copilarii, cu atat esti mai predispus la ingrasare. Fiindca esti pur si simplu happy, ai o pofta de mancare teribila, vizitezi toate restaurantele posibile, gatesti (de exemplu cea mai simpla si yummy reteta de negresa, descoperita recent) sau comanzi cand esti acasa si lenevesti pe canapea.

In alta ordine de idei, m-am hotarat sa incerc sa car camera foto dupa mine cam tot timpul, fiindca vad lucruri dragute prin orasul asta capricios si de fiecare data imi pare rau ca n-am camera. Un afis, un pliant kitchos al restaurantului Dracula, un sticker pe o masina, un copil dragalas, florile trecute, din ziua anterioara, lasate de florareasa pe o masina random, evenimente pseudoculturale spontane, prietenele mele in pauza de masa in Herastrau samd.

Si apropos de pseudocultura, tocmai am cumparat una din cele mai minunate editii ale unei carti care s-a inventat vreodata:

In principiu, cei de la editura Vellant (apropos, a auzit cineva de editura asta pana acum?), au lansat o editie speciala, din cate stiu eu unica pana acum in Romania.

Pe scurt, povestea Cărţii însemnate de la Vellant este următoarea: 186 de cititori, prieteni şi colaboratori Vellant au primit câte o pagină dintr-o carte - fără a li se oferi vreun amănunt legat de numele autorului sau de desfăşurarea firului narativ al carţii. Fiecare cititor a fost rugat să personalizeze pagina primită după bunul plac: desenând-o, corectând-o, comentând-o, lăsând o pată de cerneală sau o urmă de cafea. La final, Vellant a strâns paginile „însemnate” de cititori şi a pregătit o ediţie limitată a cărţii-surpriză, astfel ilustrate. Cele două ediţii ale cărţii (cea originală şi cea „însemnată”) au fost lansate împreună, la lansare fiind invitaţi toţi cei 186 de coautori ai cărţii. Printre semnatarii paginilor se numără Alexandru Andrieş, Ada Milea, Alexandrina Hristov, Ciubi (Pisica Pătrată), Marius Chivu, Costi Rogozanu, Dumitru Gorzo, Matei Branea sau Marius Constantinescu.

Si cel mai dragut lucru din carte e ca pagina 178, denumita "Pagina ta" e lasata neinsemnata pentru ca fiecare cititor sa-si faca propriile notite. Foarte tare ;) 

Happy bday :*

Postul asta e pentru o persoana foarte foarte speciala care vorbeste doua limbi straine mai bine ca mine, are ureche muzicala si super gusturi la orice, e cel mai bun sofer pe care l-am vazut, imi cumpara iaurtul meu preferat si ma alinta cu cele mai enervante apelative :P 

La multi ani, hb, sa fii sanatos si iubit :*

Despre miky - versiunea 2.0

Sunt angajata de aproape 2 saptamani, si pot sa zic ca trainingul e de departe cea mai neplacuta parte a unui job nou, mai ales cand e livrat sub forma de audio selfstudy sessions. 

Partea mai draguta e faptul ca imi beau cafeaua sau tchae orient pe balcon, dimineata, cu o priveliste incredibila asupra orasului. Cu ocazia asta recomand ceaiul verde, aromat, de la Lipton; in afara de tchae orient mai au cu citrice sau cu menta, la fel de yummy. Ah, si combinatia de infuzie de capsuni cu putin lapte merge perfect cu biscuitii cu vanilie :)

Am realizat ca de cand lucrez sunt mai activa, am chef mai mult de iesit in oras, la piscina, la film sau la restaurante, desi ma asteptam sa fie invers. Cu ocazia asta am mers din nou la Louisenhof, care m-a dezamagit umpic, fiindca portiile mari nu compenseaza faptul ca mancarea are gust oarecum fad, de parca au uitat sa adauge condimente de orice fel. Oh well, nu mai ajung pe acolo prea curand. 

O sa ajung in schimb in parcul Izvor cat mai des; daca n-ati fost acolo trebuie sa mergeti, luati-va o patura, o carte, ceva de rontzait si enjoy the sun.. N-as fi crezut ca un picnic in mijlocul Bucurestiului poate sa fie atat de relaxant ;) 

Si complet fara legatura cu postul, cand mai joaca si Christian Bale in vreun film nou? *sigh*

poza via

M-am lenevit

..Or I got a life :P Cert e ca nu mai am acelasi chef de scris pe blog, sau am chef dar cand e vorba sa actually scriu, m-apuca o lene existentiala grava :))

Long story short, in ultimele zile am iesit la cumparaturi de rochii, pantofi, genti si alte lovely shallow stuff (my best friend is getting married, congrats to her; oh, and i'm gonna be a maid of honor, how nice is thaaat? ;)), in parcul Izvor la picnic, data viitoare o sa iau si un frisbee, hihihi, la Pescariu la inot, am reusit sa nu ma inec dar e clar ca my swimming skills sunt foarte lame, am gatit all sorts of yummies, gen boeuf bourguignon dupa reteta lui Mazi sau bunatati in vasul roman, pe care il recomand cu caldura (omg fraza asta nu se mai termina odata) si am tot iesit la restaurante.

De exemplu la Cocosatu, unde am ramas cu un gust amar din cauza serviciilor, dar si a micilor overrated, si mai ales la Naser, noua mea descoperire. Vizavi de piata Domenii, au mancare incredibil de gustoasa, preturi f ok si daca treci peste amenajari si locul foarte mic, e genial. Recomand si bacania de la intrare, unde poti sa iei cea mai minunata baclava la pachet, halva cu fistic, chimen macinat sau alte condimente exotice, humus sau ce te mai lasa inima :D

Cam asta am facut mainly, ce urmeaza e insa si mai interesant. De luni incep noul job, congrats to meeee :P Si in septembrie ma asteapta cea mai bestiala vacanta ever, 16 zile prin Austria si Italia (Viena si Roma included), deci pot sa zic ca it's good to be miky these days :D

Sa fiti cuminti ;)

Yummy stuff coming soon

Aflu ca se lanseaza filmul Eat, pray, love in Romania, din pacate abia in octombrie :( O sa fie cu Julia Roberts si cu the very very yummy Javier Bardem, si, desi pana acum toate ecranizarile au venit ca o dezamagire dupa ce citisem cartile, de data asta abia astept. 

Trailerul pare foarte misto, si mi-aduc aminte cu ce placere am citit cartea. Pe care am si pierdut-o intre timp, but, oh well, oricum nu-mi place sa citesc aceeasi carte de mai multe ori. Oricum, o recomand, e o carte relativ lejera si foarte girlish asa, tocmai buna de citit intr-o duminica dupa amiaza, cu o briosa si un ceai de portocale :) Poza de aici. 

vacanta

mai vreaaaau

Yet another nice weekend

Am inceput vineri seara cu o lasagna minunata, cu carne de vita pentru less cholesterol, dar incredibil de gustoasa. Din pacate n-am facut poze, dar next time o sa postez si reteta cu poze cu tot.

Sambata am fost la alergat (cu sentimente de vinovatie dupa lasagna) si am reusit performanta sa alerg nici mai mult nici mai putin decat... *drumrolls* 500 metri!! Si sa ma pierd prin parc, but that's a different story :D

Apoi am fost la pranz la Harbin, care mai nou (sau mai de demult, nu mai fusesem la ei de cativa ani, oricum) au o terasa draguta, asa ca am mancat afara, dar din pacate au scos deserturile din meniu, so no more caramelized banana :(( Si i-am intrebat daca pot sa fac cateva poze, au zis ca no no no, definitely not :| 

Seara am iesit prin gradina botanica, destul de dezamagitor fiindca nu e prea bine intretinuta.. Oh well, cel mai bine de mers acolo e primavara, cand infloresc magnoliile.

Am mers apoi in centrul vechi, unde recomand cu caldura cafeneaua de la Rembrandt, e foarte cozy si au niste servicii excelente, personalul e friendly si helpful, cand am zis ca mergem in alta parte s-au oferit sa ne explice cum sa ajungem acolo, bila alba. Btw, centrul vechi se transforma in teh new place to be seen in, un fel de Dorobanti, cu preturile si fitele de rigoare.. :|

Si duminica.. well, duminica am jucat Ticket to Ride (varianta cu harta Germaniei, yet another reason to get nostalgic, sniff sniff)

Si am terminat cu o plimbare prin Tineretului, cu Elena si cu Irina.. 

Weekend away

Weekendul trecut a fost one of the nicest si the most relaxing ever :) Am mers pe valea Oltului spre Sibiu, Paltinis, Brasov, in zona Transfagarasan (care era inchis dupa cascada Balea, din pacate), am facut multe multe poze, am vazut caprioare traversand soseaua (mereu ma intrebam daca that ever happens, de fiecare data cand vedeam semnul rutier) si am condus :D Ma rog, cam 500 m, dar suficient cat sa-mi aduc aminte why I love it so much :)

Anyway, zona Sibiu-Brasov e minunata, si sunt o gramada de satucuri unde se gaseste cazare ieftina si f f ok, desi drumurile nu sunt intotdeauna perfecte. All in all, merita o vacanta pe acolo, chiar si cand toata lumea emite alerte de cod galben sau portocaliu. Despite that, we had great weather. Si pozele:

Proiectii la Centrul Ceh

In fiecare luni, la Centrul Ceh, gasesti proiectii de documentare sau filme foarte dragute, plus bere gratuita :) Poti sa stai pe o perna mare mare chiar langa ecranul pe care se proiecteaza si sa atipesti daca filmul e plictisitor.

Dar ma indoiesc, fiindca eu am fost la cateva proiectii si mi s-au parut geniale. Acum cateva saptamani am fost la un documentar despre Coreea de Nord, mai exact despre niste turisti cehi care au platit o gramada de bani pentru o excursie acolo, iar rezultatul e o imagine socanta a comunismului dus la extrem:

Acum vreo doua saptamani am vazut un documentar despre un cuplu de cehi relativ banal, a caror relatie e urmarita pe o perioada de aproximativ 20 de ani. Atmosfera e sumbra, si it really makes you wonder de ce se casatoresc unii oameni atat de tineri, cand e clar ca rezultatul nu poate sa fie decat dezastruos.

In fine, de mers la Centrul Ceh daca nu aveti planuri in serile de luni :)

Din ce citesc acum..

Alain de Botton, o carte lejera despre filosofia indragostirii:

Nostalgia romantica se instaleaza atunci cand ii avem in fata ochilor pe cei care ne-ar fi putut fi iubiti, dar pe care sansa a decis sa nu-i cunoastem vreodata. Posibilitatea unei vieti amoroase alternative este un memento al faptului ca viata pe care o traim este numai una din miriadele de vieti posibile; si imposibilitatea de a le trai pe toate ne cufunda in tristete. Tanjim dupa intoarcerea la un timp in care nu exista nevoia de a face alegeri, scutiti de tristetea pierderii inevitabile pe care o implica orice alegere, oricat de minunata.

Economistii numesc asta cost de oportunitate. Interesant cum se aplica si la alegerile romantice :)

A single man

Cred ca e unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut anul asta, daca nu chiar cel mai bun. Culorile, muzica incredibila, jocul actorilor, dialogurile, totul se leaga intr-un produs greu de digerat, dar memorabil. Julianne Moore e ravishing, and there's tons of eye candy in it ;)) 

poza de aici

Filmat in doar 21 de zile, A single man e debutul regizoral al designerului Tom Ford, care a trebuit sa-l finanteze din fonduri proprii. Colin Firth a fost nominalizat la Oscar, desi initial vroia sa refuze rolul. Neaparat de vazut la cinematograf, ca sa-si faca efectul culorile :)

A few times in my life I've had moments of absolute clarity, when for a few brief seconds the silence drowns out the noise and I can feel rather than think, and things seem so sharp and the world seems so fresh. I can never make these moments last. I cling to them, but like everything, they fade. I have lived my life on these moments. They pull me back to the present, and I realize that everything is exactly the way it was meant to be. 

Astazi urasc

Testele de abilitati numerice si verbale!!!! Vorba lui budro, I hate them with a passion :((( Si am facut cateva in ultimele saptamani, pentru diverse aplicatii la joburi. Inteleg ca e o metoda utila de selectie, ca sa se asigure ca nu esti complet retardat, dar mi se blocheaza creierul numai la ideea de test de abilitati numerice. Sau verbale. 

poza de aici

ESOTSM

Cismigiu si cartofi dulci

Cismigiul arata foarte dragutz zilele astea, daca n-ar fi aglomerat ar fi si mai bine. Totusi, am vazut iarasi oameni stand pe iarba, langa lac :)

Fantana de la Cercul Militar, vopsita in rosu pentru a atrage atentia asupra bolnavilor de hemofilie. Idon't really see the point, but it looks so true bloody delicious :)

Aici o bere nefiltrata la O'Hara, in centrul vechi, un bar micutz si cozy. 

.

Cartofi dulci, se cumpara de la Kaufland, se spala..

Se taie in jumatati, se pun in tava (eventual cu hartie cerata)

Se lasa la cuptor la foc mare minim 30 de minute (maxim 40)

Se mananca ori cu putina miere, ori cu frisca :) Ori simpli. Deliciosi.

Cum am donat sange

Am ajuns pe la 9 si jumatate la Institutul de Hematologie (nu pot sa dau link, ca n-are) si ne-am asezat pe scaune, intr-un hol mare si intunecat. Din cand in cand, se strigau niste nume prin difuzor, si erai invitat la etajul unu. Prima etapa, ti se cere sa completezi o fisa (daca ai avut parteneri de acelasi sex, daca ai fost la pescuit in ultima luna, chestii normale :P), dupa care esti trimis in alt cabinet, sa ti se masoare viteza de coagulare, grupa etc.

Acolo, prima conversatie interesanta. Cu o doamna blonda, mai in varsta, sa ii zicem Didica. Dna Didica priveste incruntata la mine si imi zice sa iau loc. Pregateste ceremonios doua lamele de sticla pe care picura lichide colorate. Eu intreb pentru ce. "Ee, cum pentru ce? pentru grupa". "Pai am mai donat, in Germania, am grupa AB". Didica devine interesata, detectez chiar un zambet. "Aaaa, da? bine papusa, si cum e acolo? e tot ca aici?' 'Erm, nu chiar'. De fapt, acolo echipamentul din centrul de donare arata ca-n Star Trek, primesti bani, dulciuri, te indoapa cu sucuri si cu apa, iti zambesc asistentele si se asigura tot timpul ca te simti bine.

In fine, stabilim grupa, AB (duuuh), in vreo 10 min, in care Didica mai raspunde la un telefon, mai roaga o colega sa-i caute un sticker, mai verifica ce face colega din cabinetul de langa, ma mai intreaba una-alta. Ma trimite la alta cucoana, sa-i zicem Fanica, sa-mi ia tensiunea. Acolo, inca ceva minute pierdute, alta coada, Fanica zice ca tensiunea e buna (12 cu 7), bine ca am mancat de dimineata, sunt trimisa la etajul 2, in sala de asteptare.

Vreau sa subliniez ca toata cladirea arata infiorator si ca e practic singurul centru de donare din minunatul nostru oras. Iar de curand au redus drastic personalul, fiindca, nu-i asa, recoltarea de sange nu e chiar o prioritate la buget.

Episodul doi, sala de asteptare. Tipologii umane: cocalarul in trening si adidasi jerpeliti, care sprijina plictisit peretele, taranul indignat de timpul de asteptare, care urla-n gura mare ca unde e fisa lui, grupul de donatori fitzosi de la ProTv care doneaza pentru nush ce coleg si intra inaintea tuturor celorlati, mama cu copilul retardat care se-nvarte in cerc si-si baga mainile cat mai adanc in gura, idiotul arogant care iese satisfacut din sala de donare, cu o fata de 'mai donez de doua ori, ca mai am, ce muschiu' meu', inca unul care se lauda ca a donat cu mana la spate, cupluri care se pupa in aceasta minunata atmosfera romantica, si cu mine. La care se adauga asistente plictisite, ce-si tarsaie sosonii pe podeaua mizerabila si nenele care face ture cu un castron de plastic in brate, carand eprubete (pline cu sange, how Twilight is that?).

"Dupa tanarul! Intrati dupa tanarul, dumneavoastra, da da, si apoi doamna cu ochelari!". In fine, recoltatul propriu-zis dureaza maxim 10 min (sau mai mult, daca ai vena subtire, ca mine :P), si din nou, asistenta e impresionata ca am mai donat si ma intreaba cat recolta pe zi o asistenta nemtoaica. How the fuck should I know? Incepe o tirada despre cum se plange lumea de ele ca sunt acre, cand de fapt sunt suprasolicitate. Ma rog, nu mi s-a parut chiar o munca extenuanta, ce e mai complicat e riscul aferent. Si faptul ca nu e chiar un domeniu in care se dau spagi. Well, bad luck. Sunt servita cu ceai dintr-o sticla de Borsec, cand ma plang ca nu au nimic de baut si astept de 3 ore.

Da, atat dureaza procesul de donare in Bucuresti, 3-4 ore. Fiindca nu exista un sistem informatizat, tanti Didica ma notase intr-un caiet dictando. La sfarsit imi iau bonurile de masa (sapte, daca va duceti pentru asta :P) si plec dezamagita.

Pacat ca exista campanii care incurajeaza donarea, cand te duci acolo si gasesti astfel de conditii. Lipsa totala de organizare, clasica plimbare cu foaia-n mana dintr-un loc intr-altul, atitudinea de superioritate si plictiseala a asistentelor, mizeria si teama de echipamentele dubioase. Lipsa de confidentialitate nu m-ar fi socat neaparat daca nu aveam experienta germana ca element de comparatie. All in all, o dezamagire crunta. Nu stiu daca mai merg. Daca totusi vreti sa faceti o chestie utila societatii, inarmati-va cu multa, multa rabdare.

It's a wicked world we live in (vremelnic)

Ajung intamplator sa ma uit peste suplimentul de mica publicitate din Romania Libera. De unde aflu ultimele noutati pe piata angajarii de menajere interne (is it me sau suna disturbing formularea asta?) sau de buldozeristi/excavatoristi. Sau ca managerii licentiati de calitate cauta doamne licentiate religios (wtf) pentru a le oferi, in marinimia lor, sustinere materiala.

Dar ce vroiam de fapt sa zic, brace yourselves. O doamna ii ureaza, pe ultima pagina, intr-un chenar, 'la multi ani' sotului ei, Dinu Mihail. Si ii doreste sa isi petreaca aniversarea alaturi de prietenii lui Viki, Puiu, Ionel si, cel ce li s-a alaturat de curand, Nicu. In Gradina Raiului.

Adica da, ati inteles bine. La multi ani si petrecere frumoasa in Gradina Raiului. Din partea familiei si a sotiei care au ramas vremelnic pe aceasta lume. Unde ne sunt visatorii, intreba cineva. Well, in suplimentul de mica publicitate din Romania Libera.

Letter to my future self

Hi,

Today I decided to:

- give up a particular vice

- not get into any fight whatsoever for at least a week (doesn't necessarily mean I usually get into fights :P)

- get a job offer by the end of the week

- drink more green tea

- exercise more (I'm doing Pilates now)

- help anyone who's asking for my help

- wear more pink and less black

- laugh more, and be more patient

- donate blood every couple of months (starting tomorrow)

Let's see how this works out.

Data urmatoarei verificari: Joi. (asa scrie in lift, asa facem)

Music is the language of us all

Fiindca in ultimul timp pun numai desene dubioase pe aici (daca va intrebati what's up with those, ei bine, sunt facute de mine si reprezinta bits and pieces din aiurelile mele zilnice :D), ma gandeam sa mai scriu ce imi place in ultimul timp.

Mai exact ce mai ascult (dar poate o sa divaghez, no idea unde o sa ma duca postul asta pana la urma). Asaaa.. deci the latest obsession este Florence and the Machine, care (aflam de pe mighty wikipedia) e o cantareata britanica ce colaboreaza cu diversi alti artisti (hence the Machine) si rezultatul e un album incredibil, Lungs, de pe care ma obsedeaza constant cateva piese: Dog days are over, Girl with one eye, I'm not calling you a liar, si recent, Between two lungs.

In afara de asta, mi-am redescoperit pasiunea pentru Roisin Murphy, si din youtube link in youtube link, am gasit Lykke Li, care mi se pare sooo swedish, si lately I have a thing for swedish groups/singers. Si mi s-a facut dor de Stockholm :(

Asa, si in afara de asta, inca ascult The Knife la greu, Thievery Corporation (doar vreo 2 piese :P) si mai ales The Cat Empire, cu The Rhythm (stim noi cine e responsabil de obsesia astaaa :P:P), The wine song, How to explain, Hello, si alte cateva. Ma rog, trombonul ala e genial. Aaa, si avusesem o incercare cu Massive Attack, dar am renuntat destul de repede, poate nu am gasit eu piesele potrivite, who knows?

Voi ce ascultati? ;)

HB

Eu cand vreau sa scriu pe blog, scriu

Mai exact, despre ce-am mai facut in ultimul timp. Chestii bune. Am reusit sa castig concursul de online visibility cu blogul MS si am castigat, mai exact, the loveliest, shiniest mouse ever :D 

Am fost la un film foarte bun, care, in ciuda scenelor tipice cinematografiei romanesti (gen personaj principal care strabate o distanta de 200 de metri, cu camera urmarindu-l in timp real, sau duce cu incetinitorul mana la ureche sa se scarpine) e un film care mi-a lasat o senzatie incredibila. Ori am intrat eu in atmosfera (the leading actor e pur si simplu de-li-cios), ori filmul chiar e bun, oricum, recomand.

(i'm totally in love with the bad boy image, poza de aici)

Si fiindca a fost prima mea zi mai libera, am hotarat sa gatesc, si nu orice, ci exact aceasta reteta dementiala (e prima oara cand folosesc adjectivul asta, hihi). Nu e ea tocmai fancy reteta, dar e yummy si usor de facut (relativ).

Alta chestie, iar am avut noroc la taximetristi azi. There must be something in the air, cand ei insista sa iti dea rest pana la ultimul ron, desi tu insisti sa le lasi bacsis.

Chestii mai putin bune.

Din pacate, internshipul s-a terminat si acum sunt inapoi la interviuri si aplicari pentru posturi :( Mai exact, am avut azi un interviu, exact in partea opusa a orasului, exact cand minunatii soferi RATB s-au hotarat ca 2400 RON net plus bonuri de masa reprezinta venituri mici si, in plus, i-a deranjat zvonul ca le-ar scadea salariile >:P. 

In fine, a trebuit sa traversez Herastraul pe jos, ceea ce n-a fost tocmai un lucru rau, deci ar intra la paragraful anterior. Ma rog, mai putin comentariile frizerilor de iarba (cum ii cheama pe nenii care tund iarba in parc?), dar nici macar alea nu m-au mai enervat ca de obicei.

Sarbatori fericite everyone :)

-- .- -. .. .--. ..- .-.. .- - .. ...- .