28 februarie 2010

Despre Bucuresti si Berlin. Sau Berlin si Bucuresti




Am fost in Berlin prima data in iarna lui 2009. Un weekend. Mi s-a parut rece si murdar. M-a socat mizeria de pe strazi, atat de nespecifica unui oras german. A doua oara am fost in vara aceluiasi an, o saptamana. Complet diferit. Un oras viu, fascinant, socant, divers si nostalgic.

Am vazut muzee, parcuri, cluburi, zone rezidentiale si zone centrale, biserici si monumente. Dar specificul Berlinului nu sta in atractiile turistice, ci in spontaneitate. Sa stai pe jos, pe terasa plutitoare de pe Spree a unui club din Kreuzberg, cu o bere rece, aproape calcandu-te pe picioare cu ceilalti clienti, sau sa asisti la o demonstratie in Potsdamer Platz, sa nimeresti in cine stie ce coltisor al unei cladiri la o petrecere publica, un concert restrans sau o expozitie dubioasa. Cultura urbana defineste Berlinul.

Inainte sa plec din tara, Bucurestiul mi se parea mort. In asa masura, incat mi-am avertizat toti prietenii straini sa il evite cand viziteaza Romania. Nu stiu daca era vina mea, fiindca il percepeam asa, sau Bucurestiul chiar s-a schimbat enorm in doi ani.

Pentru ca de cand m-am intors, Bucurestiul imi aminteste in fiecare zi de Berlin. Ca atmosfera, locatii, evenimente si chiar atitudine. Am avut doi prieteni straini in vizita, si am vazut orasul ca turist. O perspectiva incredibila. Spre rusinea mea, nu mai fusesem la Casa Poporului sau Muzeul Satului, la Palatul Sutu sau la ruinele Curtii Domnesti. In afara de asta, in ultimul timp am fost la piese de teatru, proiectii de filme sau scurtmetraje, concerte neconventionale, targuri, evenimente de tot felul, si aproape de fiecare data am avut un moment de 'this is so berlin-like' :)

Bucurestiul se schimba, si imi zicea cineva ca se preconizeaza ca-n 5 ani va ajunge la nivelul culturii urbane din Berlin. Desi e o predictie foarte optimista, nu mi se mai pare imposibila. 

berlinezi bucurandu-se de soare in parcul de langa Museum Insel


26 februarie 2010

Sa-mi spuna cineva de ce..



Se strica asfaltul primavara, dupa o iarna cu multa zapada,
Ceaiul de tei ajuta cand nu poti sa adormi,
Te trezesti cateodata fericit si alta data trist,
Firefox imi da erori pe site-urile cu multe imagini,
Nu exista un loc in care sa cumperi inghetata de ghimbir si scortisoara,
Au pufuletii forma pe care o au,
Se formeaza ceata,
Apar migrenele si cum se trateaza,
Vor sa creeze bosonul Higgs si cum are loc procesul,
Te indragostesti de o anumita persoana,
Orhideea mea s-a scuturat si nu i se intampla nimic de cateva luni,
Se numeste martipan si nu altfel,
Cateodata conjunctivul lui ‘a fi’ are doi ‘i’, si cateodata doar unul,
Zapada actioneaza ca izolator termic, desi e compusa din gheata,
Trece semnalul wireless prin pereti si merge mai bine cu fereastra deschisa,
Rosu si verde sunt culori complementare. 


23 februarie 2010

O zi obisnuita



Lucruri bune:

- am primit o oferta dragutza de la o super multinationala care face ferestre si alte tehnologii admirabile de care eu nu am auzit inca, deci o sa lucrez cu multi multi nerds si eu o sa fiu cam the shallowest person around :))
- am avut un alt interviu mic si dragutz la o alta multinationala care face ciocoolaaataaa, dar nu numai, ci si biscuiti cu crema, yuum
- a fost cald si soare si am vazut multi catelusi dragalasi dormind fericiti pe strada
- am fost sa mananc, ma rog, vorba vine, am fost sa incerc sa mananc cu cineva la fel de dragutz (no no no, it wasn't a date, don't jump to conclusions, please ;)

Lucruri rele:
- era iar sa ma calce tramvaiul, ocazie cu care mi-am luat cateva injuraturi de la conductor (asa il cheama?), fiindca oricum sunt un walking disaster in trafic
- mi-am adus aminte de ce urasc sa ma imbrac in fusta in bucuresti, si culmea, nici nu era o fusta asa de scurta :(
- mi s-a stricat laptopul, adica nu e stricat propriu zis, dar display-ul atarna acum intr-un mod total dubios, s-a rupt o balama sau cum se cheama, si, chiar daca e functional, arata bolnavior si nu stiu ce sa-i fac :((



15 februarie 2010

Despre infidelitate




Intamplator, citesc si vad tot mai multe materiale despre infidelitate in ultimul timp. Se pare ca e un subiect greu de cercetat, datorita gradului de confidentialitate pe care il implica. Oamenii nu vor sa vorbeasca despre inselare, atunci cand o practica, ceea ce inseamna ca cercetarea in domeniu se bazeaza de multe ori pe speculatii. Se banuieste ca aproximativ 30-50% dintre barbati inseala la un moment dat in timpul casatoriei, si un procent mai mic dintre femei, 20-40% (David Buss, profesor de psihologie la Univ Texas).

Daca va gandeati ca femeile sunt in urma barbatilor in aceasta privinta, un studiu recent spune ca numarul femeilor care au aventuri a crescut in ultimul timp cu 300%. Indiferent de numere, cert este ca inselatul este un fenomen global, prezent in toate culturile lumii.

Dar de ce oameni din diverse perioade istorice, din diverse culturi, inseala? Desigur ca fiecare individ are setul lui personal de motive, dar printre ele putem determina motive culturale, biologice si emotionale care par sa fie standardizate.

Claude Guldner (prof. Univ Guelph) spune ca un motiv de natura emotionala este acela ca, de multe ori, intr-o relatie de lunga durata, indivizii incep sa se simta singuri, nivelul intimitatii se modifica si atunci acestia vor incerca sa regaseasca intimitatea pierduta intr-o conexiune cu o alta persoana. Tot aici intra si dorinta de a evada din starea de monotonie instalata deseori in relatii.

Exista o preconceptie despre aventuri ca fiind relatii paralele, de lunga durata, a caror intimitate ajunge sa concureze intimitatea existenta in relatia principala sau in casatorie. Insa, de cele mai multe ori, aventurile sunt de scurta durata, compuse din cateva episoade sexuale, astfel ca cel care inseala nu ajunge sa se indragosteasca propriu-zis in timpul aventurii. Acest lucru se intampla doar in cazuri mult mai rare.

Interesant e ca, de cele mai multe ori, posibilitatea sexului bun sau mai bun atrage un individ intr-o aventura, dar nu asta il determina sa prelungeasca aventura.  Oamenii sunt mai interesati de componenta emotionala, de faptul ca gasesc o persoana cu care pot sa vorbeasca despre orice, fara a fi judecati sau criticati, pe cand calitatea sexului ajunge sa scada la nivelul sau chiar sub nivelul celei din relatia principala.

Si atunci de ce risca oamenii atat de mult? O alta explicatie ar fi ca tendinta de a insela are puternice substraturi evolutioniste.  Helen Fisher (The Anatomy of Love) spune ca genele barbatilor cu inclinatii spre inselat s-au transmis de-a lungul timpului in proportie mai mare decat ale celorlalti barbati (obviously) si prin selectie naturala, exemplarele cu care ne delectam acum au mostenit astfel de apucaturi.  Femeile, pe de alta parte, primesc resurse suplimentare (hihi, nu va ganditi la prostii) sau gene mai bune pentru copilul pe care se intampla sa il aiba cu partenerul cu care inseala. Tot femeile au tendinta de a se folosi de infidelitati ca parghii de iesire dintr-o relatie nesatisfacatoare. Asadar, femeile incep de multe ori aventuri pentru ca sunt nefericite in relatia curenta, ceea ce nu este neaparat adevarat pentru barbati. Ei cauta mai degraba sa diversifice experientele sexuale, element independent de gradul de satisfactie pe care il au in relatia curenta.

Exista  trei indicii importante care sugereaza ca oamenii sunt programati genetic sa aiba inclinatii catre inselat. Cei care ati citit pana aici sunteti probabil foarte curiosi sa aflati care sunt ele.  Primul este, surpriza, marimea testiculelor si automat, volumul productiei :P. Speciile de mamifere cu marime mica sunt cele monogame, iar, prin comparatie, oamenii nu se incadreaza in aceasta categorie.  Al doilea indiciu l-am mentionat deja, si anume ca absolut toate culturile umane cunosc fenomenul, ceea ce da indicatii despre originea sa indepartata. In fine, cel de-al treilea indiciu este fenomenul de gelozie sexuala. Barbatii care au fost testati cand isi imaginau partenerele inselandu-i au inregistrat niveluri uriase ale pulsului, ceea ce inseamna ca barbatii sunt programati genetic sa fie gelosi, dar numai pentru ca femeile sunt programate genetic sa insele. Femeile sunt de asemenea geloase, ceea ce sugereaza ca ambele sexe au evoluat intr-o atmosfera in care cele doua parti s-au confruntat in aceeasi masura cu infidelitatea.

Ca sa incheiem, trendul in societatea contemporana este indepartarea de mitul monogamiei si al exclusivitatii, si aparitia unei flexibilitati mai mari in acceptarea infidelitatii ca normalitate.


14 februarie 2010

My secret post ;)



via


Cum petreci o sambata sonora

O petreci aici. Incepi cu un joc usor si amuzant, sa gasesti cuvinte legate de sex, cu anumite litere. Mai sorbi putin din paharul cu vin rosu, mananci o felie de portocala zemoasa, te intinzi relaxata pe perna neagra si patrata de pe podea si asculti gemetele din difuzoare. Zambesti (poate flirtand sau poate inocent) tipului care sta culcat, foarte aproape de tine.



13 februarie 2010

Si o leapsa mai noua, furata :P



De aici. Deci 8 chestii dubioase despre mine. Hmmm, brace yourselves :D

1. Nu mananc (si n-am gustat niciodata) cateva alimente de baza sau relativ simple. Lista contine: rosii (proaspete, cele gatite sunt ok), branza sau cascaval de orice fel (mai putin pe pizza sau in alte feluri de mancare, deci gatite), vinete sub forma de salata, ridichii, masline, mamaliga (da, sunt o rusine nationala), salata boef (probabil din cauza maionezei, ca inainte nu mancam maioneza; intre timp, am inceput sa mananc maioneza, dar salata nu).

2. Sunt umpic sinestezica. Amestec mirosurile si sunetele cu anumite culori, conexiunile dureaza cateva secunde sau pot sa fie permanente. Am o gramada de momente-madlena, cateodata in cele mai nepotrivite situatii :)

3. Nu pot sa imi tin talpile picioarelor in pozitie de unghi drept, atunci cand stau culcata, ci mai degraba la un unghi de 20-30 de grade fata de orizontala. Altfel mi se pare incredibil de incomod.

4. Pot sa levitez. Ok, e un truc de la David Blaine, dar imi iese surprinzator de bine si e spectaculos :P

5. Inca am fluturasi. Si nu numai, ci tot pachetul. Fluturasi in stomac, mi se opreste respiratia, nu pot sa mananc nimic, mi-e greata, ma ia ameteala. Reminiscente de copil de 15 ani :)

6. Cand eram mai mica aveam tendinte cleptomane. Furam lucruri de mica valoare, doar pentru adrenalina. De exemplu, ciocolatele din supermarketuri, de fiecare data acelasi brand, si era o traditie cand ajungeam intr-un oras nou. Intre timp, mi-a trecut (or not :D) In ultimul timp, am furat o bicicleta (pe care am returnat-o ulterior) si un marker nepermanent dintr-un hipermarket (nu in Romania :P) fiindca aveam nevoie de o singura culoare, nu de tot setul :P Pe de alta parte, intotdeauna returnez lucrurile gasite, daca am ocazia. De exemplu, inelul de argint foarte misto de la Casa Schiller, de saptamana trecuta :(

7. Pot sa memorez liste lungi de cuvinte aleatoare, de exemplu pana la 100 de cuvinte, recitate la interval de 1-2 secunde, si apoi sa le redau imediat, in ordine.

8. Tot cand eram mai mica, imi asumam riscuri enorme din pura inconstienta. De exemplu, urcam in blocuri in constructie si saream de pe un balcon pe altul, la etajul 4. Sau ma cataram pe schelele macaralelor si saream in gramezi de nisip, de la inaltimi de vreo 10 metri. Ah, the joy :)

Si cred ca ar mai fi muuuulte chestii, poate o sa revin la post-ul asta pe masura ce imi aduc aminte..

L.E. Cum am putut sa uit ca pot sa dau in carti??? In 3 feluri diferite, si intotdeauna cu mare succes :)) Cartile nu mint niciodata :P Mai ghicesc si in cafea (nu chiar atat de bine, totusi), si in boabe de porumb :P

Asa, si in plus, oamenilor care ma supara rau-rau li se intampla imediat lucruri nashpa sau foarte nashpa (se intampla prea des ca sa fie coincidente). E umpic scary, pentru ca nu e un lucru pe care il pot controla. Sau poate e doar un sir lung de coincidente, who knows.


Leapsa veche



Mi-am adus aminte intamplator de un tag vechi primit de la cineva (persoana importanta, nu spui cine), si anume acestaaaa:

4 jobs I’ve had in my life: mmm, ofiter bancar :P, alt tip de ofiter bancar, IT consultant (da, stiu sa-mi instalez singura Windows :D); deci sunt doar 3.

4 movies I could watch over and over: Titanic (de peste 80 de ori cred, "The water is freezing and there aren't enough boats. Not enough by half. Half the people on this ship are going to die. Not the better half". Da, stiu toate replicile pe de rost), Serendipity, The green mile (si plang de fiecare data, jur), Eternal sunshine of the spotless mind

4 places I’ve lived: Turnu Magurele, Bucuresti, Ilmenau (Germania), Aix en Provence (Franta)

4 TV shows I love to watch: The Big Bang Theory, Californication (yum yum), The Office, True Blood (more yum yum)

4 places I’ve been on vacation: off, greu de ales. As zice totusi Oslo (care e o combinatie intre Berlin si Praga), Aix en Provence, Quebec (desi era f***ing cold, a fost prima oara cand ieseam din tara, deci na), si fireste, locul meu preferat in the whole wide world, Berlin <3

4 websites I visit daily: mmm, blogul, hotnews, facebook si comics-urile :)

4 of my favorite foods: crispy striptease de la KFC - am o super slabiciune pentru ei :((, varza calita cu ciolan afumat, melci gatiti de Richard si culesi de minee :) siiii (pff, this is hard) lasagna

4 places I’d rather be: Ilmenau, Ilmenau, Ilmenau, Ilmenau :(

4 books I’d read over and over: The average american male (life-changing hihihi), orice de Jules Verne (daaa, in ultimul timp recitesc Jules Verne, Karl May si alte chestii pentru copilasi :D), Amantele (de Jelinek), si desigur Dune (pasiune nou descoperita, sursa minunata de mantre, ca de exemplu: 'I must not fear. Fear is the mind-killer. Fear is the little-death that brings total obliteration. I will face my fear. I will permit it to pass over me and through me. And when it has gone past I will turn the inner eye to see its path. Where the fear has gone there will be nothing. Only I will remain.') Misto, misto carte.

Nu dau leapsa mai departe, sa o ia cine vrea (ca sa zic asa :P).


9 februarie 2010

8 februarie 2010

Lucrurile mele preferate :) episodul I



Fiindca in postul anterior mi-am adus aminte de Postcards I may send, o sa incep azi o serie de posturi despre lucrurile mele preferate in the whole wide world :)

Sigur ca preferintele se modifica in timp (inainte nu suportam maioneza si acum imi place foarte mult, dar divaghez) dar lucrurile despre care urmeaza sa scriu mi-au placut si sunt sigura ca o sa-mi placa mereu :)

Episodul I, website-ul meu preferat. L-am descoperit complet intamplator, cand m-am despartit pentru o luna de un prieten drag si am hotarat sa ii scriu in fiecare zi un email scurt, la care sa atasez si o poza care sa exprime starea mea de spirit din ziua respectiva.



Si asa am gasit A beautiful revolution, un site minunat, si sectiunea mea preferata, Postcards I may send. In orice stare m-am aflat de atunci, m-am regasit intotdeauna intr-unul din postcard-urile de acolo. Pentru ca sunt simple si de cele mai multe ori pesimiste, dar intr-un fel care te face sa zambesti. Asa, cam ca mine :)

 


3 februarie 2010

Un test interesant



 
Testul, aici.

De ce NU mi-a placut Avatar



Inainte sa incep, vreau sa va sfatuiesc sa evitati consumul de ceai verde si coca-cola, in combinatie, la ore tarzii, daca nu vreti sa ajungeti sa scrieti cronici de filme la 5 dimineata.

Asaaa... Citesc cu relativ putina uimire, dar multa dezamagire, ca 'Avatar' e nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film. Pffff. Let me say that again. Pfffffffffffff.

Seriously, I don't see what all the fuss is about. Filmul asta nu mi-a transmis nimic. Mi s-a parut incredibil de lung, cu personaje superficiale si nerealiste, cu dialoguri penibile (and this is an understatement), uberprevizibil, plin de clisee si banalitati. M-as fi asteptat sa ma impresioneze macar vizual (considering ca albastru e culoarea mea preferata), dar nu. Nici macar atat. Rar mi s-a intamplat ca un film atat de laudat si recomandat de toata lumea sa ma plictiseasca in asemenea masura.

Nu o sa fac acum o lista cu ce m-a enervat pe tot parcursul filmului, dar gasiti una geniala aici.

Acestea fiind zise, sper ca Inglourious Basterds sa ia Oscarul. Pentru ca merita.



Poza, umpic modificata, de aici.





1 februarie 2010