Am ajuns pe la 9 si jumatate la Institutul de Hematologie (nu pot sa dau link, ca n-are) si ne-am asezat pe scaune, intr-un hol mare si intunecat. Din cand in cand, se strigau niste nume prin difuzor, si erai invitat la etajul unu. Prima etapa, ti se cere sa completezi o fisa (daca ai avut parteneri de acelasi sex, daca ai fost la pescuit in ultima luna, chestii normale :P), dupa care esti trimis in alt cabinet, sa ti se masoare viteza de coagulare, grupa etc.
Acolo, prima conversatie interesanta. Cu o doamna blonda, mai in varsta, sa ii zicem Didica. Dna Didica priveste incruntata la mine si imi zice sa iau loc. Pregateste ceremonios doua lamele de sticla pe care picura lichide colorate. Eu intreb pentru ce. "Ee, cum pentru ce? pentru grupa". "Pai am mai donat, in Germania, am grupa AB". Didica devine interesata, detectez chiar un zambet. "Aaaa, da? bine papusa, si cum e acolo? e tot ca aici?' 'Erm, nu chiar'. De fapt, acolo echipamentul din centrul de donare arata ca-n Star Trek, primesti bani, dulciuri, te indoapa cu sucuri si cu apa, iti zambesc asistentele si se asigura tot timpul ca te simti bine.
In fine, stabilim grupa, AB (duuuh), in vreo 10 min, in care Didica mai raspunde la un telefon, mai roaga o colega sa-i caute un sticker, mai verifica ce face colega din cabinetul de langa, ma mai intreaba una-alta. Ma trimite la alta cucoana, sa-i zicem Fanica, sa-mi ia tensiunea. Acolo, inca ceva minute pierdute, alta coada, Fanica zice ca tensiunea e buna (12 cu 7), bine ca am mancat de dimineata, sunt trimisa la etajul 2, in sala de asteptare.
Vreau sa subliniez ca toata cladirea arata infiorator si ca e practic singurul centru de donare din minunatul nostru oras. Iar de curand au redus drastic personalul, fiindca, nu-i asa, recoltarea de sange nu e chiar o prioritate la buget.
Episodul doi, sala de asteptare. Tipologii umane: cocalarul in trening si adidasi jerpeliti, care sprijina plictisit peretele, taranul indignat de timpul de asteptare, care urla-n gura mare ca unde e fisa lui, grupul de donatori fitzosi de la ProTv care doneaza pentru nush ce coleg si intra inaintea tuturor celorlati, mama cu copilul retardat care se-nvarte in cerc si-si baga mainile cat mai adanc in gura, idiotul arogant care iese satisfacut din sala de donare, cu o fata de 'mai donez de doua ori, ca mai am, ce muschiu' meu', inca unul care se lauda ca a donat cu mana la spate, cupluri care se pupa in aceasta minunata atmosfera romantica, si cu mine. La care se adauga asistente plictisite, ce-si tarsaie sosonii pe podeaua mizerabila si nenele care face ture cu un castron de plastic in brate, carand eprubete (pline cu sange, how Twilight is that?).
"Dupa tanarul! Intrati dupa tanarul, dumneavoastra, da da, si apoi doamna cu ochelari!". In fine, recoltatul propriu-zis dureaza maxim 10 min (sau mai mult, daca ai vena subtire, ca mine :P), si din nou, asistenta e impresionata ca am mai donat si ma intreaba cat recolta pe zi o asistenta nemtoaica. How the fuck should I know? Incepe o tirada despre cum se plange lumea de ele ca sunt acre, cand de fapt sunt suprasolicitate. Ma rog, nu mi s-a parut chiar o munca extenuanta, ce e mai complicat e riscul aferent. Si faptul ca nu e chiar un domeniu in care se dau spagi. Well, bad luck. Sunt servita cu ceai dintr-o sticla de Borsec, cand ma plang ca nu au nimic de baut si astept de 3 ore.
Da, atat dureaza procesul de donare in Bucuresti, 3-4 ore. Fiindca nu exista un sistem informatizat, tanti Didica ma notase intr-un caiet dictando. La sfarsit imi iau bonurile de masa (sapte, daca va duceti pentru asta :P) si plec dezamagita.
Pacat ca exista campanii care incurajeaza donarea, cand te duci acolo si gasesti astfel de conditii. Lipsa totala de organizare, clasica plimbare cu foaia-n mana dintr-un loc intr-altul, atitudinea de superioritate si plictiseala a asistentelor, mizeria si teama de echipamentele dubioase. Lipsa de confidentialitate nu m-ar fi socat neaparat daca nu aveam experienta germana ca element de comparatie. All in all, o dezamagire crunta. Nu stiu daca mai merg. Daca totusi vreti sa faceti o chestie utila societatii, inarmati-va cu multa, multa rabdare.
3 comentarii:
"Papusa", avem aceeasi grupa, highfive!
universal recipient, cea mai recenta, si cea mai rara B-)
Buna!
ONG-urile care promoveaza donarea de sange nu au, din pacate, puterea sa schimbe conditiile de la Institutul de Hematologie, care tine de stat...
Nu vreau sa sune pesimist, dar probabil ca nici peste o suta de ani nu se vor schimba conditiile de acolo. Singura solutie ar fi schimbarea legilor, astfel incat sa aiba dreptul si alte entitati (ONG-uri, Crucea Rosie, etc) dreptul de a recolta sange. In Germania stiu ca se poate dona sange la Crucea Rosie, nu?
Trimiteți un comentariu