Cum am fost la cel mai misto/nasol concert ever

Am fost azi la concertul Craciun vienez, la Sala Palatului.

Inceput cu intarziere, 45 de minute. Prezentare initiala, Mihaela Tatu (blah) si Constantin Balaceanu-Stolnici, alaturare oximoronica, trist-amuzanta.

In fine, intra in scena muzicienii. Guten Abend Bukarest. Ni se explica (de catre dirijor) ca avusesera cu o zi in urma un concert in Iasi, de unde si-au trimis instrumentele si costumele de scena cu un autocar spre Bucuresti, iar ei venisera cu o cursa Tarom. Autocarul nu a ajuns inca (dupa 18 ore), asa ca sunt nevoiti sa improvizeze.

Imaginati-va o orchestra vieneza cu muzicieni imbracati in blugi, tricouri cu NYC, pulovere, incaltati in cizme, care primesc partituri prin fax (din Viena, ca originalele ramasesera tot in autocar) la fiecare 5 minute, isi schimba piesele in functie de ordinea primirii partiturilor si canta cu instrumente imprumutate/improvizate. Care nu primesc nici macar o sticla de apa de la organizatori pe tot parcursul concertului, desi solicita asta expres. Si care totusi reusesc sa ridice sala in picioare.

In afara de valsuri, mi-a placut sa reascult asta:




Es war einfach ausgezeichnet.