Studii despre iubire

Atentie, post pentru fete :P

Recitesc una dintre cartile mele preferate. Descrie foarte interesant senzatia de indragostire, de ai impresia te regasesti in fiecare paragraf. Sau daca n-ai trecut niciodata prin asta, imi pare rau pentru tine :)

Aflam ca iubirea si dorinta sunt eminamente diferite (dar atata lucru stiam deja). Dorinta dispare automat odata cu satisfacerea, are un caracter pasiv, pe cand iubirea are un caracter activ, persoana iese din sine si graviteaza catre alt(cin)eva.

In continuare ni se mai spune ca femeia indragostita prefera nelinistile provocate de barbatul iubit indiferentei indolore. Duh. Ma gandesc insa ca se mai intampla si invers, dar mai rar :P

Acum, referitor la indragostire, are Stendhal o teorie, se numeste teoria cristalizarii. The story of my life :P Ne indragostim atunci cand imaginatia noastra proiecteaza asupra altei persoane perfectiuni inexistente. Dezavantaj persoanele cu imaginatie bogata. Neeeext.

Diferenta intre 'dragoste sexuala' si 'instinct sexual'. Se pare ca nu exista atractie exclusiv fizica, pentru ca (damn) sexualitatea e sustinuta si complicata de germeni de entuziasm sentimental, de simpatie etc. I beg to differ :P Cum iti dai seama? Instinctul, atunci cand e doar instinct, nu are preferinte. Dragostea sexuala, in schimb, bla bla bla (insert long, cheesy paragraph here, neinteresant).

Inapoi la indragostire (partea mea preferata). E un fenomen ce tine de atentie. Mai exact, o stare anormala a acesteia care se produce in omul normal. Atentie anormal fixata asupra altei persoane. Oriunde s-ar afla 'indragostita', oricare i-ar fi indeletnicirea aparenta, atentia ei va gravita prin propria-i masa catre barbatul de care s-a indragostit. Mai mult, asta genereaza o stare inferioara a spiritului, un gen de imbecilitate tranzitorie.

Odata cazuti in starea aceasta de constrictie mentala suntem pierduti. Ma rog, mai sunt niste solutii: absenta, calatorii etc. Or, as they say, the best way to get over someone is to get on top of someone else.

Daca va intrebati de ce majoritatea exemplelor sunt feminine, vine si explicatia. Cica femeile traiesc pe o singura axa atentionala, care la un moment dat e fixata asupra unui singur lucru, spre deosebire de barbati, a caror atentie are o structura epicentrica (mai multe epicentre, that is). Deci, dragi barbati (care ati rezistat citind pana aici), pentru a o face sa se indragosteasca, e suficient sa ii captati acea raza unica a atentiei.

Despre alegerea in iubire, hmmm.. Spune Ortega y Gasset ca pe femei nu le intereseaza geniile. Nu le pasa daca el este mare matematician, fizician sau om politic. Toate talentele specific masculine care au generat si fertilizat (hihi) cultura sunt nule cand e vorba sa o atraga pe o femeie. I beg to differ no.2 :D

In fine, unul din ultimele eseuri ale cartii vorbeste despre alegerile barbatilor foarte inteligenti. Si cum prefera ei femeia-caprioara, frivola, cheltuitoare si superficiala. Explicatia e rather funny. Care e ratiunea pentru ca un barbat inteligent sa se indragosteasca de o femeie inteligenta? Daca ar fi vorba de intemeierea unui partid politic sau unei scoli stiintifice, ar fi o alegere rationala. Ori dragostea este contrariul oricarei ocupatii rationale. Absurdul si capriciul femeii atrag.

Femeia prea rationala genereaza doar sentimente de prietenie si admiratie (boooooriiiing), in afara de cazul ca-n ea excesul de ratiune e compensat de un exces de nonratiune. (so there's hope :P)

Sau cum zicea un prieten, Doktorarbeit fuer Frauen ist nicht sexy. Go shopping instead.